luni, 27 iunie 2016

Nu poti spune ca nu iubesti noaptea.
Eu nu pot.
Cred ca este pe atat de linistitoare, pe atat de dureroasa.
Nu pot vorbi despre durere, nu pot scrie, e intr-atat de chinuitoare incat, la nivel fizic, creierul meu refuza sa accepte ca ea traieste in mine, zilnic.
Asa ca plec.
Prefer sa plec.
Sa trec pe-acolo pe unde-am fost noi, pe unde candva, ne gasea dragostea.
Acum ma gasesc pe mine..
Noptile.
Interminabile, calde, dominate de absenta ta.
De durerea pe care-ai lasat-o-n urma.
Ma linisteste sa stiu, candva, am fost suficienta.
Acum..
Nu mai sunt.
Sunt nimic.
Si simt nimic.
Fara tine, cu tine..
Aceeasi durere.

Prefer sa ma prefac ca nu te mai cunosc
Sa nu-mi mai amintesc nimic din tot ce-a fost
Ca noi nu ne-am iubit..
Ca noi nu ne-am mintit..

Cand ne vedem, prefer sa cred ca-i prima data
Sa vad din nou in tine, tot ce vedeam odata..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu