joi, 3 septembrie 2015

wtf?

Am văzut astăseară, printr-o simplă întâmplare, unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-aş fi putut vedea vreodată.. un cer senin şi o infinitate de stele ce străluceau atât de puternic.. efectiv radiau. Mă uitam de parcă eram hipnotizată şi eram atât de fericită că aveam şansa să văd o asemenea frumuseţe. Era, pur şi simplul, genul de privelişte care te face să te simţi un om împlinit. Aş fi putut sta ore întregi doar să le privesc în continuu până soarele ar fi răsărit Era genul de sentiment de pierdere, de o cădere sigură, lipsită de frică de necunoscut.. sentimentul infinitului si fericirii eterne. În puii mei, cred că nu se compară cu nimic .. şi jur că nu fumasem nimic.. exceptând ţigările. Normale :)) Şi nu-s nebună, dar o astfel de emoţie n-o trăieşti des şi nimic nu se ridică la înălţimea bucuriei pe care o simţi când realizezi că tu zâmbeşti, probabil ca cel mai fumat, spart om ever, la un cer plin de.. corpuri cereşti, strălucitoare, alcătuite din plasmă(ce bine e să mai treci pe la orele de ştiinţe!).. căcat, e mişto rău!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu