luni, 31 august 2015

31.08.2015

O maşină neagră în faţa unei instituţii de prestigiu, printre alte zeci de părinţi şi maşini ce-şi aşteptau odraslele sau iubiţii, iubitele sau prietenii să iasă cât mai repede posibil. O siluetă potrivită de înălţime cu un păr bogat, stălucitor şi lung până la jumătatea coloanei, aleargă în botinele maro cu curele, ţinând alene pe antebraţ geanta neagră cu ţinte, până la maşina cu pricina. Înainte să deschidă uşa, zâmbeşte larg şi-şi sărută iubitul pe fugă şi spune dând să intre în maşină: ''te sun când ajung, te iubesc!''. El îi zâmbeşte înapoi şi-i dă drumul la mâna, plecând spre gaşca de băieţi ce-l aşteptau nu foarte departe de ieşirea din şcoală. 
- Ia-l şi pe el, fată!
- E cu băieţii, tati. Nu ai atâtea locuri în maşină, spune ea printre surâsuri sincere.

- Dacă se chinuie puţin.. şti că şi în portbagaj e destul loc.
Fata se uită la el şi dă drumul la muzică. El o sărută pe frunte şi-i face semn grijuliu să-şi pună centura. Ea se strâmbă puţin, dar cedează.

- Eşti majoră, eu nu-ţi plătesc amenda, spune aşteptând să poată intra în trafic, atent în oglinzile retrovizoare. 
- Am luat un 10 la română, ţi-am spus eu că o să-i fac praf cu arguumentarea aia!
- Hai nu te mai umfla atât în pene, de la mine ai moştenit inteligenţa asta debordantă. 
- Da, dar eu am cultivat-o, şi afişează un zâmbet larg.
Un moment de tăcere şi ajung la semafor, timp în care are loc un schimb de priviri călduroase, ea-şi întoarce capul şi-şi pune mâna pe braţul bărbatului. 
- Sunt mândru de tine, zice el rupând tăcerea liniştitoare, atins evident de o emoţie puternică. Nu era nevoie de un răspuns verbal, ea îl priveşte parcă cu admiraţie şi il atinge cu buricele degetelor, idolatrizându-l parcă din priviri. Pentru ea, el reprezenta jumătate din lumea ei, cealaltă parte era ocupată de femeia ce i-a dat viaţă. El i-a dat încredere, a crescut-o, a ascultat-o, a înţeles-o, a sprijinit-o, a crezut în ea când ea însăşi nu a vrut să mai creadă că există vreo speranţă, a iubit-o necondiţionat şi i-a oferit tot ce-a avut mai de preţ şi nu numai. A fost ce a avut nevoie când a avut nevoie. Simţea în unele momente că nu-i va putea mulţumi îndeajuns pentru ce a făcut şi câte avea de gând să facă pentru ea, dar el mereu îi repeta că i-a dăruit mai mult decât crede şi că nimic nu-l va face să fie mai fericit decât o asemenea fiinţă pentru care trăieşte, pentru o asemenea ... familie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu