miercuri, 10 iunie 2015

goodbye chilhood

Nu credeam ca e poisbil ca in atat de putin timp sa te maturizezi atat de mult. Fiecare om are greutatile lui, trece prin niste lucruri ce il marcheaza, il fac sa vada viata dintr-o alta perspectiva, dar unora li se intampla sa dea peste prea multe, au prea multe greutati de dus si clacheaza. Unii da, unii nu. Dar majoritatea cedeaza psihic sau fizic la un moment dat cand simt ca ceea ce li se intampla e pur si simplu mult prea mult pentru ei. Nu stiu in ce categorie ma incadrez, inca nu simt ca nu mai pot. La momentul actual, simt ca pot sa duc mult mai mult decat mi se da in momentul asta, dar acum cateva zile mi s-a intamplat cred ca cel mai groaznic lucru care i se putea intampla unui om, din punctul meu de vedere. Sa nu simti ca apartii cuiva sau undeva. Locul tau nu e nicaieri, nici in bratele cuiva nici intr-un anumit loc. Te simti fara .. o casa sufleteasca, ca sa spun asa. Nu ai cum sa le spui ca iti e greu, ca la 17 ani duci mai mult decat ai putea. Trebuie doar sa zambesti si sa spui ca esti ok, ca nu ti se intampla nimic rau si ca totul este asa cum ar trebui sa fie. Cand defapt nu este! Nimic nu pare la locul lui, esti stresat, obosit tot timpul, te-ai saturat de copilarisme dar in acelasi timp iti doresti sa te simti independent, si ti-ai dori sa mai ai 5 ani si singura ta grija sa fie sa mai ramai poate o jumatate de ora in plus afara in fata blocului seara. Dar ce mi se intampla mie acum este peste puterile mele de intelegere. Nu inteleg cum imi functioneaza mintea si corpul, pentru ca singura mea dorinta ar fi doar sa stau in pat sa ma uit la TV, in schimb eu fac.. altceva. E pur si simplu groaznic, de-a dreptul, sa ai atatea responsabilitati si griji pe cap. Iti doresti doar sa pleci, undeva departe de tot, sa iti inchizi telefonul si sa uiti de tooooooooot! 

Vreau sa plec, nu mai suport..
Nu mai duc atatea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu