joi, 25 iunie 2015

A10

" Mi-e dor de tine, puiule.. mi-e dor de tine cum nu mi-a fost niciodata de cineva. Imi e dor de sarutul tau, iti jur, imi e dor de buzele tale. Imi lipsesti enorm.. si n-au trecut nici macar 24 de ore de cand ne-am spus "pa-pa". Inteleg ca am gresit, nu am apreciat ce am avut langa mine, dar acum cand nu te mai am, vad ce-am pierdut.. si nu am simtit niciodata asta. Niciodata nu am simtit ca pierd ceva.. asa cum te-am pierdut pe tine. Am fost o proasta, am gresit.. dar crede-ma, te implor, pe cuvant, ca ce am avut si ce avem noi.. nu poate fi uitat atat de usor. Te rog, intelege.. regret din toata inima, si ti-as promite si luna si stelele daca mi-ai da inca o sansa.. sa iti demonstrez ca ai putea fi cel mai fericit barbat langa mine.. "nu ai idee de ce as fi fost in stare sa fac pentru tine". "

duminică, 21 iunie 2015

A9.

Remember those walls I built ? Well, babe, they're tumbling down and they didn't even put up a fight, they didn't even make up a sound. I found a way to let you in, but I never really had a doubt. It's like I've been awakened, every rule I had you breakin', it's the risk that I'm takin', I ain't never gonna shut you out.

A8.

I fell in love with the way you touched me without using your hands.

A7.

It's you I chose to be with. It's you who makes me feel like nobody and nothing could. And I don't understand how I am supposed to let go of all the things I felt and I feel for you. Am I feeling like a fool for nothing? Am I supposed to think all those things you said were all just lies.. ? If not, then why I got the feeling all is going to end.. a beautiful love story ends up soon.. maybe too soon. 

marți, 16 iunie 2015

thoughts

Nu stiu ce ma facu sa ma apuc sa ma uit prin conversatii vechi. Proasta idee.

Nu-mi vine sa cred cate persoane nu mai am langa mine, din diverse motive. Cate persoane pierdem pe parcursul vietii si nici macar nu realizezi pana cand nu dai peste amintiri legate de acele persoane. Si le pierdem pentru.. niste nonsensuri, mici certuri, neintelegeri, ce in fond pot fi trecute cu vederea, dar cumva, in beatitudinea momentului, orgoliul si mandria nu te lasa sa spui: stop! persoana asta reprezinta ceva pentru mine si o vreau in viata mea, nu conteaza micile certuri, o vreau pe ea si vreau sa o pastrez langa mine. Ne lasam dusi de euforia sentimentului de puternicie, de duritate ca spui "nu", atunci cand ar trebui sa iti ceri iertare sau cand ar trebui sa accepti scuzele celor din jur, si suferim atunci cand ne aducem aminte cat de prosti am fost ca am lasat o persoana atat de buna sa ne scape printre degete, desi ea in momentul actual ar putea fi la un telefon distanta. Dar ea nu mai e la o asemenea distanta, relativ mica, ci la una exagerat de mare. Intre voi stau lucruri nespuse, regrete si amagiri, vorbe nestrigate si dureri nealinate. Spune-i doar, ca iti lipseste si ca iti doresti sa fie si acum in viata ta, ca iti lipseste tot ce tine de ea si ca ti-ai dori ca pentru macar o secunda, totul sa revina la normal, sa fiti din nou ca la inceput. Fie ca e vorba de un/o iubit/a sau de un/o amic/a.. doar spune-i, ok? Poate nu acum, dar in viitor va realiza.. asa cum ai realizat si tu,  ca ati lasat niste nimicuri sa va desparta, si-ti va multumi ca ai avut intentia de a-i spune: buna, ce mai faci? Poate nu veti putea lega din nou ce odata v-a unit, dar va veti aduce aminte intr-o seara de iunie cat de frumos era cand stateati noptile si vorbeati despre nonsensurile si ilogica vietii, sau poate cum radeati din fiece. Si atunci o sa zambesti. Sau poate vei plange. Dar oricum ar fi, nu trai cu regrete. Poate puteai sa faci mai mult, poate ai fi putut, dar n-ai facut-o, poate ar fi fost altfel daca.. daca faceai asta sau asta.. Lasa-le de o parte, si doar.. adu-ti aminte cu placere. Ce a fost a fost, nu vei mai lasa sa se repete si apreciaza ceea ce ai acum, chiar daca simti ca ai putin, poate mult mai putin decat crezi ca ti se cuvine, dar gandeste-te ca altii ar da orice sa aiba ceea ce ai tu acum, asa putin cum ti se pare, altii s-ar simti binecuvantati sa fie in pielea ta. 

miercuri, 10 iunie 2015

goodbye chilhood

Nu credeam ca e poisbil ca in atat de putin timp sa te maturizezi atat de mult. Fiecare om are greutatile lui, trece prin niste lucruri ce il marcheaza, il fac sa vada viata dintr-o alta perspectiva, dar unora li se intampla sa dea peste prea multe, au prea multe greutati de dus si clacheaza. Unii da, unii nu. Dar majoritatea cedeaza psihic sau fizic la un moment dat cand simt ca ceea ce li se intampla e pur si simplu mult prea mult pentru ei. Nu stiu in ce categorie ma incadrez, inca nu simt ca nu mai pot. La momentul actual, simt ca pot sa duc mult mai mult decat mi se da in momentul asta, dar acum cateva zile mi s-a intamplat cred ca cel mai groaznic lucru care i se putea intampla unui om, din punctul meu de vedere. Sa nu simti ca apartii cuiva sau undeva. Locul tau nu e nicaieri, nici in bratele cuiva nici intr-un anumit loc. Te simti fara .. o casa sufleteasca, ca sa spun asa. Nu ai cum sa le spui ca iti e greu, ca la 17 ani duci mai mult decat ai putea. Trebuie doar sa zambesti si sa spui ca esti ok, ca nu ti se intampla nimic rau si ca totul este asa cum ar trebui sa fie. Cand defapt nu este! Nimic nu pare la locul lui, esti stresat, obosit tot timpul, te-ai saturat de copilarisme dar in acelasi timp iti doresti sa te simti independent, si ti-ai dori sa mai ai 5 ani si singura ta grija sa fie sa mai ramai poate o jumatate de ora in plus afara in fata blocului seara. Dar ce mi se intampla mie acum este peste puterile mele de intelegere. Nu inteleg cum imi functioneaza mintea si corpul, pentru ca singura mea dorinta ar fi doar sa stau in pat sa ma uit la TV, in schimb eu fac.. altceva. E pur si simplu groaznic, de-a dreptul, sa ai atatea responsabilitati si griji pe cap. Iti doresti doar sa pleci, undeva departe de tot, sa iti inchizi telefonul si sa uiti de tooooooooot! 

Vreau sa plec, nu mai suport..
Nu mai duc atatea!

luni, 1 iunie 2015