marți, 17 martie 2015

Astăzi am fost mândră de mine. Nu ţi-am dus dorul deloc, era totuşi inevitabil să nu mă gândesc la tine, crede-mă că nu trece oră în care să nu-mi vină în minte ceva legat de tine sau, efectiv, tu. Dar astăzi, chiar dacă a fost o zi obişnuită şi obositoare, nu mi-ai lipsit. Astăzi am fost mândră de mine că am putut să simt indiferenţă când cineva mă întreabă: ce şti de Edi, Lexa? . Iar eu să dau indiferentă din umeri şi să privesc sec în gol. Sincer, încă simt scârbă şi dezgust faţă de tine, şi îmi doresc din tot sufletul să nu mai pun piciorul prin cartierul ăla nenorocit, pentru că totul mi se pare doar o amintire rea. Mă doare să-mi aduc aminte cât de proastă am putut să fiu lăsându-te să te comporţi în halul ăla cu mine. Aseară cred că am simţit ură şi dezgust la cote maxime, astăzi starea s-a mai ameliorat. Sper totuşi să nu ajung în stadiul în care să îţi duc dorul într-un mod dureros. Pur şi simplu să mă doară absenţa ta, să mă doară că nu eşti. Deşi ar fi stupid, chiar dacă s-a mai întâmplat, să-mi fie dor de cineva care mi-a făcut atât de mult rău. E ca şi cum un om împuşcat i-ar fi dor de cel care l-a împuşcat. Ironic şi prostesc, nu? Aşa e. Şi poate că nici fericire nu mai simt, simt doar nevoia de a-mi ocupa timpul cu ceva, deşi eşti permanent în capul meu, din inima mea sincer ai început să dispari.. Nu simt fericire, dar într-un fel prostesc şi copilăresc mă bucură că nu mai simt durere. Şi chiar dacă toate melodiile le asociez inevitabil cu tine, nu mai dor. Nu mai dor cuvintele lor.. sunt goală. Sunt doar imună, pasivă .. nu ştiu. Nu vreau să ştiu ce faci, nu prea aş vrea să te văd nici mâine, nici poimâine, pentru că mi-ar face rău. Nu vreau să-ţi mai aud numele din gura nimănui, aş vrea doar ca toţi anii ăştia petrecuţi împreună să-i şterg cu buretele, pentru că, crede-mă, a fost mai mult rău decât bine. Şi cum e omeneşte, trebuie să uit ce mi-a făcut rău şi să mă bucur de bine. Nu mă mai afectează nici vremea, pe care din nou, o asociez cu tine. Înainte, credeam că până şi vremea era în favoarea durerii, suferinţei mele.. Ce stupid din partea mea, nu?.. Nuştiu, am fost oarbă, credulă, proastă de-a dreptul să cred în tine.

* 00:31 - Nb iubita mea, te iubesc mult:*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu