miercuri, 25 februarie 2015

Im gone, say goodbye..

Te iubesc enorm, încă te iubesc. Pentru că ai fost şi eşti, poate, lucrul care-mi controlează starea de spirit, şi care-mi consumă mintea şi nopţile. Dar mă faci tristă prin simplul fapt că nu mă iubeşti aşa cum o făceai odată. Ştiu că trebuie să fiu puternică, pentru că viaţa mea de-abia acum începe, şi e doar o fază adolescentină, efemeră, va trece.. ştiu. Dar nu pot să-mi proiectez sentimentele, gândurile şi inima în viitor, căci eu trăiesc cu ele în prezent, iar prezentul e dureros şi incontrolabil. Mă minţi, şi te minţi pe tine minţindu-mă pe mine. Îmi doresc din tot sufletul să creşti să vezi că ce ai lângă tine, fără falsă modestie, nu găseşti pe toate drumurile. Poate alta îţi va accepta defectele, dar nu ţi le va iubi aşa cum o fac eu.Şi nu ai idee câtor alţi ochi le-am spus nu gândindu-mă la ochi tăi. M-ai făcut să izbesc de perete dragostea, iubirea, fericirea pe care-o aveam doar când te priveam, m-ai făcut să-mi zdrobesc singură sentimentele, să mi le calc în picioare, devenind o dovadă de slăbăciune în faţa ta, prezenţa lor în sufletul meu. M-ai învăţat fără să vrei să trăiesc fără tine, să fac faţă problemelor fără tine, să-mi depăşesc teama de a fi singură, temuta singurătate de care mă temeam în fiecare seară când puneam capul pe pernă şi gustul amar cu care mă trezeam în fiecare dimineaţă pe buze. M-ai făcut fără să vrei, să-mi doresc să fiu puternică, să-ţi demonstrez că pot să fiu fericită fără să mă faci tu, să-mi găsesc fericirea în altă parte, să-mi dăruiesc iubirea pe care am cerşit-o în genunchi de fiecare dată, de la tine.M-ai făcut să văd că nu mă am doar pe mine şi doar eu singură sunt capabilă să mă fac un om mai bun, să mă autoeduc, să dau ce am mai bun, să fiu schimbarea pe care vreau s-o văd în lume. Iar prin ceea ce am devenit, devin şi am să devin, îţi voi demonstra că lacrimile pe care le aveam de multe ori lângă tine,lacrimi cărora nu le dădeai atenţie pentru că probabil te săturasei de atâta slăbiciune din partea mea, au devenit pumni aruncaţi în perete împotriva a tot ceea ce-ai însemnat şi însemni pentru mine. Şi poate ai să vi din nou în genunchi, cerându-mi să te iert, aşa cum ai facut-o de multe ori, iar eu ca un om capabil să ierte, te-am iertat şi te-am primit înapoi, punându-te ca o proastă pe un piedestal pe care nu-l meritai şi nu l-ai meritat vreodată, poate ai să vi şi ai să mă implori să te primesc înapoi, dar am să-ţi închid uşa-n nas fără ca măcar să-ţi adresez vreuna din întrebările pe care ţi le puneam obsesiv .. de ce nu mă iubeşti, de ce mă ignori, de ce nu îmi arăţi, de ce eşti distant, de ce, de ce ..dece? Totuşi sper să simţi în tot acest timp că mă pierzi, uşor uşor.. să simţi durerea de a mă pierde încetul cu încetul.. cea mai groaznică durere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu