vineri, 4 ianuarie 2013

unfaithful

1:02. Era inca devreme sa ma pun in pat sa dorm, asa ca m-am dus in bucatarie sa fumez o tigare, cu speranta ca ai mei nu se vor trezi si nu-mi vor face iar scandal. Insomnia ma ajuta deseori sa meditez la lucruri, pe care in timpul zilei nu le vedeam asa cum trebuie. Tineam la prietenul meu, chiar pot spune ca ajunsesem sa spun la toata lumea ca il iubesc si ca el va fi cel cu care ma voi marita, ca el e singura persoana pe care o vreau in viata mea de acum incolo, cateodata imi venea sa plang din cauza lui la cati draci imi facea, dar n-o faceam. Imi spuneam sa treaca macar 5-6 luni sa plang pentru el, parca prea multi nu-mi meritasera lacrimile, asa ca de fiecare data, ma abtineam cat de mult puteam. Si nu-mi puteam imagina cum, eram constienta de faptul ca inseamna ceva pentru mine, dar in acelasi timp sa ma gandesc si la altcineva. Sa ma gandesc la drama prin care-ar trece prietenul meu afland ca m-am sarutat cu altu', diferite chestii de genu' asta. Stiu ce simt, stiu ca persoana pe care-o vreau, doar o vreau. Stiu ca e o diferenta intre a tine la cineva si a vrea pe cineva. Stiu ca nu voi avea pace pana cand nu-mi voi face rau singura, inselandu-mi prietenul. De multe ori, din cauza gandurilor astora, incep sa cred si-mi induc ideea ca sunt un jeg. Si poate asa e. N-am vrut niciodata sa ma scuz prin faptul ca trec printr-o perioada urata, in care nu stiu care imi sunt sentimentele, nu. Am preferat, sau ma rog, am incercat sa schimb asta. Sa evit sentimentele astea trecatoare, sa spun ca ce e pe durata lunga conteaza. Dar nu. E greu, nu imposibil. Al dracului de greu. Si-as mai fi zis ca daca ar fi fost pentru prima data, dar n-a fost asa. Mereu mi s-a intamplat asta. De data asta, totusi, am incercat sa pun piciorul in prag si sa spun: nu. Ma simteam groaznic.. poate ca toata lumea a trecut prin momente in care isi saruta persoana iubita, gandidu-se la altcineva, spunandu-i persoanei iubite "te iubesc" cu alt nume in gand. Groaznic sentiment. Niciodata n-am inteles comportamentul meu.. imi doream ceva de durata, dar in acelasi timp imi doream si libertate. Fara obligatii, doar sa fac ce doream. Si ma gandeam de unde am primit gena asta.. mama sigur nu. Mama era o persoana fidela, mereu dedicata celor dragi. Mereu punea persoanele dragi ei inainte. Tata, in felul lui tampit, era lafel.. chiar daca nu o arata mereu, dadea semne de loialitate si iubire. Rare, ce-i drept, dar dadea. Aveam momente cand ma simteam ca ultimul om, imi spuneam ca nu merit nici-un gram de afectiune din partea nimanui, si a doua zi ma comportam lafel. Dar era bine intr-un fel, de data asta doar ma gandeam.. cum s-ar spune "inselam cu gandul". Ma comportam cu el ca si cum nimic nu era ineregula. 

Si asa in fiecare seara, se duceau 2-3 tigari pe astfel de ganduri .. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu