vineri, 9 noiembrie 2012

Am trait momentele in care plangeam fara sa ma opresc, simtind cum raman fara rasuflare,sughitand si suspinand in continuu. Le am trait si pe cele in care imi doream sa ma arunc de la etaju sapte pentru ca nu stiam incotro se indreapta viata mea, desi aveam doar 13 ani. Si pe cele in care simteam ca nimeni nu e langa mine sa ma ajute cu adevarat, cand simteam ca nu am pe nimeni caruia sa-i spun: coaie, simt cum mi se frange inima, simt cum plange in mine. Si alea cand ma uitam in oglinda si imi vedeam rimelu si tusu scurs, din cauza prea multor lacrimi. Si atunci cand voiam sa plec la 12 noaptea de acasa pentru ca nu mai suportam sa ma vada maica-mea ca plang. Si cele in care simteam atat de tare nevoia sa fumez o tigare si sa fiu lasata dracu' in pace. Si alea in care plangeam de nervi ca nu ma lasa ai mei sa fac ce vreau pentru ca sunt prea mica. Si momentele in care negativu' unei melodii la un punct in care explodeaza si tu odata cu el, explodezi in lacrimi. Am trait si momentele in care imi venea sa imi bag cutitu-n vene si sa-mi vad sangele cum se scurge in timp ce eu zac semi-moarta pe gresie. Am trait si momentele cand plangeam si nu stiam de ce. Simteam doar cum se acumuleaza cacaturi pe zi ce trece, simteam doar neliniste si singuratate. Si alea in care imi venea sa imi inchid telefonul, sa nu ma sune nimeni. Sa plec unde mi se scoala.. sa ma lase dracului toti in pace pentru ca maine o sa zambesc din nou, chiar daca asta-seara adorm plangand !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu