duminică, 12 august 2012

Copil de 4 ani.

Stiu ca prin ultimele postari mi-am dezvaluit din nou alura de copil pe care o am. Ultimul post cu numele fictive, dulcegariile si tot restul au fost doar masca ironiei fata de situatia in care m-am aflat. Totodata,au reprezentat si ceea ce simteam. Dezamagirea si poate durerea unei inimi frante. Uneori, mintea mea o ia razna si se transforma intr-un copil razgaiat si rasfatat care, daca nu primeste ce doreste, incepe sa planga si sa faca pe victima. Da,stiu. Unul din prea multele mele defecte. Poate ca nu mi-am dat seama, dar o parte din ce a fost scris a fost adevarat. Nu mi-am putut explica cum am putut face asta? Eu imi deschid sufletul in fata ta,spui ca ma intelegi si dupa, pur si simplu, nu te mai intereseaza.Nu suni,nu dai mesaj.Stiu c-a fost si  a fost vina mea pentru ca din nou imi pun increderea in oameni in care nu ar trebui. Dar a fost ceva in vocea aceea care pur si simplu imi spunea ''ai incredere in mine!''. Si apoi sa cred ca m-am indragostit?Epic fail,again. A reprezentat doar iesirea aceea din monoton. S-apoi.. persoana aceea pe care trebuia sa o obtin, indiferent de ce era nevoie sa fac. Apoi,mi-am dat seama ca asta reprezinta doar o joaca de copil. Stii tu, vreau jucaria,o obtin,ma distrez pe seama ei s-apoi ma plictisesc de ea. Totusi, eu stiu ce-a insemnat. Dar la tine chiar nu-mi pot da seama; totusi nu am fost singura care si-a expus o parte din sentimente in fata celuilalt.Sau poate tu ai facut asta de atat de multe ori incat consideri ca asta nu inseamna nimic.Poate ceea ce m-a facut sa cred ca sufar atat de mult au fost minciunile. Am auzit destule minciuni la viata mea doar ca acelea erau frumoase. De parca erau adevarate. Oricum ar fi,de azi o las balta..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu