joi, 20 octombrie 2011

haşpăpehaş

Cred că nu sunt singura pe care o deranjează anumite faze,la modu că : te înţelegi ok cu persoana respectivă DUPĂ persoana aia se transformă dintr-un om într-o băşină ce mănâncă căcat . Ştii eşti bun când dai,când eşti acolo,când ai face cam orice numai să-i ştii pe alţi bine şi terminaţii ăia îşi bat joc de tine,când eşti bun lumea te ia de prost când ai ''pretenţii'' şi numai accepţi aerele şi figurile de căcat de până acum,zic ăia că eşti figurant şi numai ştiu cum pula mea.Zi tu cum morţii tăi să fiu aşa fel încât să fie şi nişte respect şi să nu-ţi bagi pula în nervii mei şi să nu sari şi tu de cur în sus că vezi tu frate,sunt nesimţită.
Trecând de la o fază la alta,mă gândeam să dezbat în următoarele rânduri ceva despre orgoliu,şi sună cam aşa : orgoliu e ăla care nu te lasă să-i zici unei persoane că ţi extraordinar de mult la ea(vezi tu,că după ''şi-o ia în cap'' să citez pe ''cineva''),e ăla care te face să pleci acas' când nervii tăi sunt la pământ şi numai suporţi încă o glumă de la aşa-zişii prieteni,e ăla care te face să nu pleci nicăieri,numai de al dracu să nu suni tu pe cineva să iasă afara,e ăla care te face să pierzi pe cineva drag doar pentru faptu că te doare să zici un nenorocit de iartă-mă,sau scuze,e ăla care te face să te simţi de căcat în toate modurile posibile şi imposibile da mai e şi ăla care te face să te simţi implinit şi să zici: ete na,am putut!
Şi am încheiat,mă duc să mă culc.Pa.
Apropo,nu e stupid cum e să nu însemni nimic pentru cineva care înseamnă totu pentru tine?!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu