luni, 8 august 2011

moment.

L-am privit cum pleaca , si desi stiam ca vrea sa se intoarca nu am facut nimic pentru a-l intoarce din drum . Si  il vedeam cum se indeparteaza, si poate ca era pentru ultima data cand il vedeam dar eram neputincioasa , el a ales sa plece iar eu i-am respectat dorinta . Orgoliul lui nu ajungea nici cat ii China . Imi parea rau ca pleca , nu era primu’ dar sincer , era ultimul . M-am intors in directia opusa apoi am intors capul , inca mergea. Cu fiecare pas facut , se indeparta mai mult de mine,de viata mea si de tot ce a insemnat vreodata pentru mine . Si in sinea mea stiam , daca va vrea sa se intoarca , am sa-l astept , o sa fiu mereu acolo pentru el daca o sa aiba nevoie . Am oftat prelung si m-am uitat la ceas.23:30.Era tarziu si probabil ca mama isi facea griji , saraca . Imi pare rau de ea ca e asa de obosita si vrea sa doarma , da’ nu poate sa puna capu’ pe perna din cauza mea,si desi are incredere in mine,orice mama isi face griji pentru copilul ei. Ah , nu m-am prezentat. Numele meu e Catalina , dar rudele si prietenii imi zic Cathy , am 15 ani . Sunt un om normal , si depinde ce intelegeti voi prin normal . Ei bine , comportamentu’ meu nu-l pot descrie dar o sa va dati seama pe parcursul acestei povesti care nu se va termina ca in filmele de la Hollywood . V-am vorbit la inceput despre un anume personaj care “ se indeparta ’’ de drumul vietii mele . Cine este el ? El este acel ’’el ’’ care l-am visat de cand eram mic copil . Idealul meu pentru viata , lumina de la capatul tunelului , persoana cea mai importanta din viata mea.Dar sufficient cu asta , nu mi-ar ajunge 1000 de ani sa-l descriu asa cum este,sau ceea ce inseamna pentru mine. Il cheama Cris (prescurtarea de la Cristian) , 15 ani , par brunet,ten ciocolatiu si ochi caprui . Si cam asta ar fi portretul fizic. Pe cel moral … ei bine,nu stiu ce sa spun despre asta.Nu am putut niciodata sa-l definesc in cateva cuvinte,era schimbator,mereu iti lasa o alta impresie , nu stiai ce sa intelegi de la el in unele momente si cum sa il iei . Si cu toate astea , era o fire calma , cu niste ochi mari si inocenti care te linisteau cu o singura privire . Era amuzant si nebun , innocent dar nervos , orgolios si indifferent , nesimtit si bun cu cine merita ,  curios si la locul lui . Intr-un fel al lui aparte , era unic …pentru mine. Avea calitati care ii eclipsau micile defecte.Pe ele,am invatat sa le iubesc cum il iubeam si pe el si tot ce insemna,tot ce era,tot ce facea,tot ce spunea. Era un om bun la suflet,se atasa repede chiar daca nu voia sa arate asta.Si cu toate ca imi aduc aminte de el cu drag,nu pot crede ca a plecat,firu’ vietii mele s-a rupt si efectiv,nu pot sac red ca l-am pierdut.Dar o sa treaca timpul si..presupun ca totul o sa fie bine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu