vineri, 29 aprilie 2011

Scrisoare către Dumnezeu (part.1)

,,Şi în acei ochi mari,poţi citi durerea suportată,tortura pe care au trebuit s-o îndure,nepăsarea şi aroganţa care le-au lăsat urme uriaşe,lacrimile care imploră milă şi ajutor,suspinele care tânjesc după fericire :
-Auuuuuuuuuuu,încetează,mă doare.un urlet asurzitor vibră în urechi apoi totu’ se prefăcu în beznă,într-un abis - în care se cufundă cu fiecare clipă numărată,cu fiecare lacrimă căzută,cu fiecare strălucire..pierdută.
Mâinile i se încolăciră în jurul burţii,genunchii dădeau semne că cedează,ochii se închideau pe măsură durerea îşi înfingea ghearele adânc în sufletul ei – se prăbuşi la pământ ca o căprioară împuşcată de un vânător.
Lacrimile îi curgeau pe obrajii roşii ca o cascadă..şi plângea,plângea dar deodată..

miercuri, 27 aprilie 2011

Big girls don't cry!

Big girls don't cry,woaw..ciudat titlu,da' mă rooogggg.Nici nuştiu despre ce vreau să scriu că..în mintea mea e un amalgam de sentimente,saracele de ele nuştu' în ce parte s-o ia,defapt nu sentimente,idei,gânduri,de sentimente am scăpat,sau mă rog,încerc.Ciudat,nu-mi prea vine inspiraţia,nuştiu de ce,aş fi vrut să scriu ce am în cap,să mă eliberez da' ce eliberare,frateee,numai înţeleg nici eu nimic.
Păi,mai nou am adoptat un nou stil : nimeni nu merita nimic , asa ca de ce sa ma complic?, exceptând-o pe mama şi buni,of course.Nuştiu,imi vine să zic ceva,să comentez da' pur şi simplu mă abţin,fac ceva şi tac din gura,ori îmi muşc limba ori buza,sau orice altceva,încerc să mă abţin şi vreau ca în curând să nu mă mai abţin,ci să devină un reflex,să-mi intre in caracter şi să rămână înfipt acolo pentru multă,multă vreme.
Oricum,mi-am dat seama de ce vreau să fac asta,sau mai bine zis,de ce încerc : poate din cauza prea multor dezamăgiri (şi fată de mine) şi poate,şi faţă de alte persoane,dar asta e,suntem oameni greşim,dar eu  am să încerc să fiu altfel,să mă gândesc de două ori înainte să fac ceva,să nu-mi pese de ceilalţi ,ciudat dar poate o să funcţioneze,să sperăm.
Scriu în scârbă şi poate asta mă face să scriu cât mai puţin posibil,sunt seacă şi nu am idei,am scris asta doar ca să..nuştu,să mai fie un post scris ori..să mă eliberez?Cine poaaate ştiii..(eu probabil,da' nu-mi dau seama încă).

joi, 21 aprilie 2011

Phrases on Feisbuc! :>

  •  Fiecare zi e specialaa.. Oricum e plin de atractii  . Iar daca nu vi tu, nu-i nimic! Vin altii.
  • • Am întrebat multe,însa răspunsul tău va fii cu puncte puncte`
  • De azi m'am lamurit ! Nu mai accept ce m'a ranit !
  • Un sfat...Sa nu ai încredere în persoanele care deja te-au ranit în trecutUnele dintre ele o vor face din nou .
  • Te minti si acum, ca desi iti este dor, ai pus orgoliu in fata sentimentelor!
  • Lexa: Va veni o data vremea cand in urma vei privi... ai vrea sa reinvie toate bucurii si nebunii... dar trecutul se ascunde, nu mai vine NICIODATA numai amintirea spune ca... "Asa a fost o data!"
  •  Va veni timpul sa vorbim din nou..Eu o sa rad de multe...Tie o sa iti para rau
  • uita`te la tine,k eu nu pot..ai ajuns atat de jos k n my am cum s t scot..am crezut in tine dar ne`ai mintit pe toti,m-ai mintit si pe mne...nu credeam k o sa poti
Foarte tare,am lăsat Phrases-u de pe feisbuc să vorbească despre starea mea,mie mi-a fost prea lene=))))))

luni, 11 aprilie 2011

Alea alea..

11 aprilie.Phoaa,da' cât timp a mai trecut de când n-am mai scris,ultimu' post a fost eseul ăla pentru română,deci,nu se pune,penultimu',nişte versuri şi o poză şiii..ultimu' post,scris aşa..din sufleţel,a fost cu ,,Don't say goodbye '' - mda,a fost naşpa pentru că..am primit o veste..adică..pana mea,o să plece nişte colegi printre şiii..căcat,se înţelege.
Bă,s-a cam pus prafu' p'aci,ar trebui să dau cu mătura,să fac ceva curăţenie,alea alea..şi nuştu de ce n-am mai scris,poate n-am mai simţit nevoia să spun toate banalităţile care se întâmplă,decât să irosesc post-uri aiurea pe chestii,prefer să numai scriu.A fost o perioadă mai liniştită,după uraganu' de l-am simţit în iarna asta şi sinceră să fiu,mă bucur că e ok acum,am învăţat nişte lucruri din experienţele precedente,pe care,dacă le auzeam de la cineva,nu le băgam la cap.Deşi simt că ştiu lucruri în plus,pe lângă cei de vârsta mea,nu sunt cu nimic mai specială,adică..tot aşa sunt.Nu m-am mai maturizat,tot acelaşi copil prost am rămas,tot cu acelaşi comportament.Oare de ce?Sunt conştientă că aş ştii cum să procedez în unele situaţi,dar totuşi..nu o fac aşa cum aş fi vrut,hell knows why.
Ştii,e napşa când vezi aşa,persoane d-alea gen : le-ai ajutat bă,cât de mult ai putut,când erai în genunchi,tot la ei te gândeai şi acum ei se pişă pe tine şi sunt faţă de tine gen : ne cunoaştem?!!?! Da' nu-i nimic,ne-am învăţat să fie aşa,totu' sec,lipsit de vlagă,oameni nerecunoscători,că altfel nu le pot zice.
Asta eee,lumea se schimbă,,ce să le ceri..:-??Poate sunt eu prea absurdă,oş fi înebunit dracu şi eu la câte am păţit,hai na post d-aci scris frumuşel din plictiseală.

luni, 4 aprilie 2011

Passion.

Deşi e destul de greu să definim sentimentele vom încerca să dăm o definiţie cât mai clar posibilă a ,,pasiunii ’’ .Dar nu lucrurile pe care nu le înţelegem şi au o notă de mister stârnesc mai multă curiozitate?
,, Ea zâmbeşte.El zâmbeşte.Mâinile lor sunt încrucişate,legate,unite pentru eternitate.Sunt îmbrăţişaţi,se au unul pe altul şi asta e tot ce contează acum.Arde,arde cu flăcări uriaşe ce nu se vor mai stinge vreodată,inimile odată singure,acum au devenit una şi nimic nu le mai poate destrăma,fiinţele s-au contopit şi au devenit una singură.Vântul bate,el o strange în braţe tare cu o oarecare teamă în suflet că i-ar putea-o înhăţa cineva,ea zâmbeste şi se ghemuieşte strâns la pieptul lui ca şi cum ar vrea să-şi petreacă tot restul vieţii în braţele lui.Amândoi închid ochii şi se lasă purtaţi de dragoste pe aripile Visului.Sunt împreună pe culmile fanteziei,păşesc uşor pe nori şi se simt în al nouă-lea cer.Totul pare un vis de nedescris în care sunt captivi pentru eternitate,căci lanţurile Dragostei au pus stăpânire pe cei doi şi nu dă semen că ar vrea să le redea libertatea prea curând.Dar ce-ar mai conta,visează,sunt şi vor fi pentru totdeauna împeună aşa că nu mai contează nimic.’’
,, Lacrimi,suspine şi sughite dar mai ales durere – acestea sunt cuvintele definitorii în jurul cărora ea gravitează acum.Se uită pierduta la tavanul alb,imaculat şi lacrimile curg şiroi se strâng sub bărbie ca o cascadă.Mâna tremurândă face un efort şi apucă un lucru de culoarea argintului,privirea fiindu-i împăienjenită pentru a desluşi pe ce a pus mâna.Pe podul palmei,acum,se află nişte forme albicioase,sunt multe şi micuţe : pastille.Un efort mai mare şi gata,s-au dus.Micii stropi ce-şi fac iveala din globul ocular al fetei nu încetează şi parcă sunt mai multe pe fiecare secundă ce se scurge.Doare al naibilui de tare ca o mie şi una de cuţite ce se înfig adânc în inimă,se răsucesc şi rămân acolo.Concluzia:o inimă seacă,pustie care a încetat să mai bată,a murit.El a plecat Acolo,lafel şi ea.’’
Acestea sunt doar două din multele paragrafe pe care le-am scris,practicând pasiunea mea,aceea de a visa.Iubesc să visez,iubesc să-mi imaginez poveşti care mai de care,mai ciuate,mai triste,mai fericie,mai tragic.Îmi iubesc imaginaţia căci sunt conştientă că fără ea nu aş putea visa aşa cum o fac mereu.
A visa(propria mea definiţie) – sentimentul caracterizat de o pură fantezie care-ţi umple inima de fericire şi dragoste,care te face să păşeşti ca şi cum ai zbura.
Sunt în lumea mea atunci când visez,mă simt ca într-un tărâm paradisiac din care nu aş mai pleca vreodată.Nu am nevoie de spaţiu prielnic,nu am nevoie de o oră fixă,nu am nevoie de nimic pentru a visa,acest lucru depinde doar de închipuirile care-şi fac apariţia prin diferite colţişoare ale capului meu.
Sunetul dulce al viorilor care acompaniază culorile pastelate pe care le creez,care mai decare mai ciudate,îmi decorează Încăperea Viselor.Mă refugiez acolo ori de câte ori simt că realitatea pătrunde chiar şi un minimetru în zona ficţiunii create de mine,ori de câte ori simt cum mă izbeşte de perete şi mă lasă fără suflare,singură,într-o lume atât de mare
Nu am nevoie de altceva,visul e singurul drog din viaţa mea.

  • Asta a fost o lucrare pentru română,adică,un eseu,ceva în gen.Ceea ce e ciudat,e că toată lumea mă întreba dacă cele două fragmente le-am luat de undeva.Nu coaie,le-am scris,ca să vă liniştiţi,nu sunt aşa cum par.